Reziliența prin cultură. Preasfințitul Părinte Timotei Aioanei | 𝘈𝘯𝘢𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Cât de importantă este, pentru fiecare dintre noi, întâlnirea cu acei oameni cu totul aparte, buni și delicați? În ce fel ne poate schimba viața un astfel de moment? De ce anume a simțit Preasfințitul Părinte Timotei Aioanei nevoia de a scrie despre asemenea oameni în volumul intitulat „Anamneze. Slujitori ai Bisericii în evocări și portrete”? Cum era arhimandritul Bartolomeu Anania în anii în care l-a cunoscut? Dar părinții Paisie, Cleopa și Sofian Boghiu? Emană, oare, acești oameni și un tip de putere a fragilității, a bunătății filocalice? Se poate spune că timpul curge altfel atunci când ne aflăm în preajma lor? Cum am putea să păstrăm în sufletele noastre mireasma aparte a acestui timp? Înfiripat pe marginea unui florilegiu de portrete, dialogul dintre Preasfințitul Părinte Timotei Aioanei, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o emoționantă rememorare a unor personalități exemplare pentru spiritualitatea creștină românească – oameni cu virtuți aparte și cu vocație filocalică, preocupați deopotrivă de rosturile vieții duhovnicești și de împlinirea cuvintelor Evangheliei.

0:15 Preasfințitul Părinte Timotei Aioanei | 𝘈𝘯𝘢𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦

10:34 „În ceea ce-l privește pe Bartolomeu Anania, l-am întâlnit în mod indirect, cu câțiva ani înainte de a-l întâlni și personal. În perioada regimului trecut, cu câțiva ani înainte de momentul decembrie 1989, cărțile unui slujitor al Bisericii se găseau foarte greu. Se tipăreau în condițiile cunoscute – cenzură, aprobări și așa mai departe...”

18:25 „Episcopul Macarie, din Suedia, care i-a fost ucenic, mi-a vorbit odată, când drumul meu trecea prin Cluj, de o posibilă întâlnire cu mitropolitul. Era către partea de final a vieții – nu chiar în ultimii ani, dar totuși mitropolitul era încărcat de ani, de griji, cu un program pe măsură. Și Părintele Macarie mi-a spus: «Mitropolitul te va primi, dar vei putea rămâne cu el doar câteva minute...»”

26:37 „În ultimii ani ai vieții, Părintele Paisie a stat la pat – a fost suferind, a trăit mult, a fost mai mult decât nonagenar – și arhimandritul Bartolomeu l-a vizitat de câteva ori și chiar mărturisea că s-a plecat înaintea lui și i-a sărutat mâna...”

36:24 „Părintele Cleopa, când a fost stareț la Sihăstria – la puțin timp după ce a ajuns el acolo, în fruntea comunității, un incendiu a mistuit corpurile de chilii și paraclisul de iarnă. Călugării nu mai aveau unde sta, nu aveau unde-și pregăti hrana și Părintele Cleopa, în zilele următoare a călătorit în mai multe sate, localități mai apropiate mănăstirii...”

44:08 „Pe de altă parte, e întâlnirea cu oamenii aceștia filocalici, cu oamenii duhovnicești, părinții Paisie și Cleopa de la Sihăstria, dar și cu alții, de la Neamț, de la Secu, cu stareța de la Agapia, cu starețul de la Horaița, Zenovie, de care viitorul mitropolit a fost foarte apropiat. Toți acești oameni, ca și locurile, au însemnat foarte mult, în primul rând pentru mitropolitul Bartolomeu Anania...”

53:35 „În centru, dincolo de cei pe care i-ați amintit, vreau să cred că sunt cuvintele Evangheliei, pe care aceștia le-au căutat și le-au împlinit. E frumos să le știi, e mai frumos să le împlinești. Aici este marea frumusețe a unei cărți. Eu cred că, din toate acestea, ei și noi va trebui să învățăm cuvintele Evangheliei. Ele sunt cu adevărat importante.”