StoryBloom - Povești pentru copii

Un negustor sosise la un han de țară, unde fusese întâmpinat de stăpâna locului, o femeie extrem de lacomă care imediat își aruncase ochii asupra balotului voluminos pe care îl purta negustorul. Aceasta se sfătuise cu soțul ei despre cum să pună mâna pe balotul negustorului. Împreună, hotărâră să pună în mâncarea negustorului "iarba dracului", pentru a-l face să-și piardă memoria și să uite de prețiosul balot. Totuși, planul lor nu decurse cum speraseră, ci... Audiție plăcută.

Imprudența Odată unui om îi veni cheful să cânte la flaut. Se duce în magazinul de specialitate să își cumpere un flaut. Acolo încearcă ba unul, ba altul. Le ia, le probeaza și într-unul își bagă degetul. Încearcă să-l scoată dar nu iese. Se duce să-l cumpere. Vânzătorul observă întâmplarea și cere prețul a trei flauturi. Omul l-a cumpărat. Mergând spre acasă, aude pe cineva cântând la flaut. Curios fiind se bagă într-o gaură strâmtă și se înțepenește. Încercând să scape, gardul trosnește. Auzind zgomotul, stăpânii casei ies repede să vadă ce se întâmplă. Omul înțepenit îi întreabă cât costă gardul, că vrea să-l cumpere. Omul stă și se gândește câte a pățit din cauza unui flaut. Vă dorim audiție plăcută!

Povestea "Țăranul cel cumsecade" A fost odată un țăran, care cu calul lui a mers la un târg, de unde cumpăra 12 puținele cu soia. Acolo, vânzătorul îi recomanda să nu pună mai mult de 8 putine, pentru că nu le va putea duce calul. Țăranul îi răspunde, calul lui este prea bătrân și pentru 8 putinele, îi va pune doar șase putinele, iar pe restul le va lua el în spinarea lui. Zis și făcut. Pune pe calul lui 6 putinele, iar pe șase le ia în spinarea lui și urcă pe cal :) . Vă dorim audiție plăcută.

Povestea câinelui și a găinii. Într-o zi, câinele și prietena sa, găina, se plimbau, când au observat un ceaun pe foc. Câinele a ridicat capacul și un miros delicios de orez fiert l-a atras. Găina a sărit prima și a mâncat până nu a mai putut. Câinele a lăsat-o să mănânce și, când s-a săturat, a întrebat-o pe găină de ce a făcut asta. Găina nu avea o explicație. Atunci câinele i-a explicat, oferindu-i o învățătură. O auditie plăcută vă dorim!

Într-o zi, vulpea prinde o mulțime de pești și, după ce se sătură, hotărăște să îi împartă cu prietenul său, hiena. Cu toate acestea, hiena, înfometată, mănâncă toți peștii, lăsând-o pe vulpe dezamăgită și supărată. În timp ce trecea pe lângă ei, găinușa sălbatică atrage atenția hienii prin penajul său frumos. Învidioasă, hiena își exprimă dorința de a avea un astfel de penaj. Vulpea, simțind o șansă de răzbunare, îi promite că poate face asta să se întâmple. Dar în final, povestea oferă o lecție despre consecințele invidiei.

A fost odata, într-un colț sălbatic al lumii o găscă mândră și o broască țestoasă înțeleaptă. În timp ce găsca se lăuda cu viteza sa și că ea poate să și zboare, într-o clipă de neîndurare, un vânător declanșă un incendiu, iar flăcările învăluiră totul în jurul lor. Încercând să zboare, găsca constatase că nu poate să se ridice. În schimb, broasca țestoasă se retrase în carapacea sa și astfel scăpă nevătămată. Aceasta pare a fi o poveste cu o învățătură valoroasă despre modestie și adaptabilitate. Desigur, fiecare personaj reprezintă o calitate diferită: găsca cu viteza și broasca țestoasă cu înțelepciunea sa de a se adapta la schimbările din mediul înconjurător.

Povestea pentru copii hiena si luna: Pe malul unui lac, o hienă își purta spre vizuină cu mândrie ciolanul pe care îl găsise. În timp ce trecea pe lângă lac, privirea îi căzu pe reflexia lunii în apele limpezi, crezând că este o bucățică de slănină. Fără să stea prea mult pe gânduri, aruncă ciolanul și se scufundă rapid pentru a prinde "slănina". Cu toate acestea, toate eforturile sale au fost zadarnice, lăsându-i doar apele tulburi ale lacului. Când hiena se întoarse spre mal, apele apa se limpezi la loc. Fără să se lase descurajată, hiena sări din nou, și din nou, dar in final trecu pe acolo o altă hienă care îi fură osul lasat lângă lac. În zilele următoare, hiena s-a întors la lac, sperând că slănina va apărea din nou. Așa că, noapte după noapte, continua să își încerce norocul. De atunci, hiena a devenit cunoscută drept cea care merge mereu cu botul prin apă, dorind să prindă ceva ce nu poate fi prins. Această poveste servește drept memento pentru cei lacomi, care renunță la ce au în speranța de a obține ceva mai bun, dar sfârșesc fără nimic, la fel ca hiena care și-a aruncat osul pentru a prinde luna, dar a rămas cu mâna goală. Audiție placută vă dorim!

Într-o aventură captivantă, Ali, un pescar curajos, se regăsește naufragiat pe Insula Algerului. Aici, întâlnește pe Hassan, stăpânul insulei. Cu un dialog plin de înțelepciune, Hassan îl întreabă pe pescarul naufragiat ce l-a determinat să pornească în larg în mijlocul unei furtuni: nevoie sau curaj? Ali mărturisește că a fost nevoit să se avânte pe mare, dar cu toate acestea a prins doar un singur pește. Intriga se adâncește odată cu intervenția soției lui Hassan, care se opune plății unei sume mari pentru peștele lui Ali. Hassan, sub influența soției sale, încearcă să negocieze suma oferită pentru pește prin diferite tertipuri. Însă, Ali răspunde cu o deșteptăciune care îl impresionează pe Hassan. Acesta îi oferă în final o recompensă pentru perspicacitatea lui. Plecând, Ali scapă o monedă din sacul de bani primit și pornește în căutarea ei. Soția lui Hassan încearcă să-l convingă pe soțul ei să ceară înapoi cadoul, susținând că Ali este lacom și fuge după moneda pierdută. Cu toate acestea, Ali oferă încă o replică isteață, care în cele din urmă îl determină pe Hassan să-l păstreze în palat, transformându-l într-unul dintre slujitorii săi. Aventura lui Ali pe Insula Algerului este plină de întorsături de situație și învățăminte despre curaj, înțelepciune și loialitate. Audiție placută vă dorim!

Vă invităm să ascultați această poveste draguță despre întâmplarea în care un olar invidios dorește să scape de vecinul său. Vrea să îi întindă o capcană, dar până la urmă el este cel care cade în ea. Audiție plăcută!

Două persoane călătoreau împreună pe un drum, una având trei pâini, iar cealaltă două. Când un al treilea călător li s-a alăturat și a cerut să împartă hrana, au acceptat. După ce au mâncat toate cele cinci pâini, călătorul străin le-a dat cinci lei, iar disputele ulterioare cu privire la distribuția banilor au fost soluționate de un judecător. Acesta a decis că fiecare dintre ei ar fi trebuit să primească sume proporționale cu cantitatea de pâine pe care o dețineau initial, stabilind că unul dintre ei ar trebui să primească un leu, iar celălalt patru lei. Astfel, cel cu două pâini a trebuit să înapoieze un leu tovarășului său, înțelegând corectitudinea deciziei judecătorului.