Ubuntu - Sunt pentru că suntem! podcast

Minciuna și fulgii

0:00
2:05
15 Sekunden vorwärts
15 Sekunden vorwärts

Poezie de iarnă

Minciuna și fulgii de Nicoleta Ilie

A nins peste pământeni

și-a acoperit minciuna,

Dar n-a astupat-o toată

Iar de sus, o vede Luna.

Prin fereasta înghețată

fac un ochi să pot vedea,

Fulgii toți cum se aștern

blânzi, peste grădina mea.

Îi adun și-i chem la sfat

să îmi spună negreșit,

Vreau răspunsul la-ntrebarea :

,,de ce pământenii mint?”

Cum stam noi și ne dam ghes

cine minte pe aici,

Văd venind un moș cu barbă

în baston și cu opinci.

EL, e marele-nțelept

zice-un fulg cu-nfrigurare.

Să-L primim cum se cuvine,

pentru toți, LUMINĂ are.

Se apropie bătrânul

și mă-ntreabă cu-ntristare:

-De ce n-ai grijă de suflet?

De ce-i lași să te doboare?

Crezi prea mult în tot cuvântul

venit din inimi viclene,

Fii cu băgare de seamă!

Omenirea-acum se cerne.

Apoi, se-ntoarce moșneagul

și se face nevăzut...

Eu și fulgii deopotrivă

Sfatul LUI, l-am priceput.

Mulți oameni ce-i credeam OAMENI,

sunt călăi și sunt mișei,

Cât mai stau pe-acest pământ

nu o să mai cred în ei.

Fulgii sunt dezamăgiți

ce-au găsit azi pe pământ,

Și-și doresc să-l lumineze

pe omul cu negru gând.

Văd zăpada albă, pură,

minunată, translucidă

Așa arată IUBIREA

ce n-ar vrea să te ucidă.

Doar minciuna și mânia

face omu’ întunecat

Și nicicând nu va iubi

MINCINOSUL, deghizat.

Mulțumesc fulgilor toți

c-au venit in viața mea!

Luminată-mi este clipa

ziua-i blândă, noaptea grea.

Weitere Episoden von „Ubuntu - Sunt pentru că suntem!“