OZN la Balea Lac

In toamna lui 1978, nu departe de cabana Balea-Lac se afla o cabana mai mica, unde erau incartiruiti un numar de militari in termen (intre 12 si 20, dupa diferite surse), adusi pentru lucrari de constructie. In 23 septembrie 1978, la ora 24.00, doi tehnicieni de la statia de sus a telefericului – aflat nu departe de cabana militarilor – s‑au trezit datorita unei lumini roscate, in forma de cerc, care se zarea prin ceata deasa, cuprinzand tot campul vizual. Martorii au apreciat ca se afla la circa 5 - 10 metri de geam. Era o liniste perfecta. Initial cei doi au crezut ca arde cabana Balea‑Lac, fapt neconfirmat. Ulterior s-au eliminat si alte explicatii posibile: far de masina, lanterna etc. Aproximativ la aceeasi ora, fruntasul Ioan Dorr a iesit din dormitorul cabanei militare pentru a bea apa. In drumul sau spre robinetul aflat la coltul cladirii, luminat de un bec aflat deasupra usii, a zarit, de la 6-8 metri, o silueta intunecata, nemiscata, apreciata a fi de 1,90-2,00 metri. Din cauza cetii nu a putut distinge detalii. Fruntasul a strigat „cine-i acolo?”, dar, neprimind raspuns, a socotit ca e mai prudent sa se intoarca in camera. Peste cinci minute silueta era inca acolo, mai aproape de zidul cladirii, dar peste alte zece minute a disparut. In seara urmatoare, in jurul orei 21,45, in fata cabanei, sergentul Ion Radu atrage atentia militarilor Dorr si Vulpe ca pe o ridicatura de pamant, in directia telefericului, la o distanta de 15-20 de metri, se afla o silueta intunecata. Inaltimea ei a fost apreciata la 2,5 metri, prin comparatie cu o cisterna cu motorina de 2 metri aflata alaturi. Era senin si fara ceata. Dorr compara silueta cu cea a unui cosmonaut cu miscari greoaie. In acelasi timp militarii din camera vecina au inceput sa strige ca cineva le-a deschis obloanele de la ferestre, pe care tocmai le asigurasera cu sarma rasucita cu patentul si cu un lant transversal (inchizatoarele obloanelor se aflau la 2,5 metri de sol). Alti militari au inceput sa arunce cu pietre spre silueta care intre timp se deplasase pe ridicatura de pamant. La un moment dat, sergentul Radu, apucand un ciomag, s-a indreptat intr‑acolo, strigand spre soldatii D. Sibu si Gh. Stan sa-l urmeze. Ajuns la 1-1,5 metri de aratare, Radu a ridicat ciomagul s-o loveasca. S-a auzit un “suflu ca de tigru”, iar sergentul a cazut pe spate, ca fulgerat, in zapada, cu bratele desfacute, cu capul spre vale. Ceilalti doi, aflati la 3‑4 metri, au ramas cateva secunde paralizati. Entitatea, care – dupa unii martori – avea la maini gheare lungi. l-a examinat pe sergent, apoi a disparut, “parca plutind, in salturi laterale”. Alti doi martori au urmarit scena ceva mai de departe. Unul dintre ei spunea ca entitatea se deplasa “ca un om care merge pe apa, aplecandu-se mult intr-o parte si in alta, dar nu ca un urs sau alt animal, ca am vazut ursi destui. Parca plutea, cand pe un picior, cand pe celalalt”. Prelucrare de Dan D. Farcaș, dupa volumul lui Călin Turcu, Cazuri OZN în Romania, Ed.Sincron, 1992) Vezi și OZN-uri în România Referințe ↑ ASFAN, Balea Lac - 23-25 septembrie 1978' --- Support this podcast: https://podcasters.spotify.com/pod/show/romania/support