Reziliență prin cultură. Părintele Episcop Ignatie al Hușilor | Crăciunul - Prima parte

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Ce reprezintă sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos, ca eveniment fundamental și întemeietor pentru creștini? Data de 25 decembrie este o convenție sau înseamnă mai mult decât atât? Dacă am propune o ordonare logică a textelor biblice despre Nașterea Mântuitorului, la ce fel de surse – orale și hermeneutice – ar trebui să recurgem? De ce Iisus Hristos s-a născut la Bethleem, și nu la Ierusalim? Cum arăta, oare, Bethleemul în acea perioadă? Ce semnificație are, în plan spiritual, denumirea care i-a fost atribuită , aceea de „casă a pâinii”? Cât de importante s-au dovedit a fi cărțile și profețiile veterotestamentare în construirea orizontului de așteptare cu privire la apariția unui Mântuitor în mijlocul oamenilor? De ce avem nevoie și astăzi de un Mântuitor? Pe firul unor întrebări esențiale, în prima parte a acestei ediții speciale prilejuite de sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos, dialogul dintre Părintele Episcop Ignatie al Hușilor și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu reliefează semnificațiile profunde ale Crăciunului, considerat o evocare a teofaniei, o formă simbolică de re-creare a lumii, dar și un răstimp privilegiat, în care se celebrează, în deplină comuniune cu lumina și adevărul, întruparea celei mai autentice iubiri față de umanitate.

7.37 „Relatarea despre evenimentul întrupării, evenimentul Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos o vom găsi în două Evanghelii: în Evanghelia de la Matei și Evanghelia de la Luca. Cea de la Luca este o versiune puțin mai detaliată, mai elaborată, mai amănunțită, chiar cu aspecte care țin de ordin cronologic, concret, încât am putea data cu oarecare aproximație anul propriu-zis de naștere – să spunem – al Domnului Hristos.”

16.38 „În schimb, în Evanghelia de la Luca este contextualizat din punct de vedere cronologic, din punct de vedere istoric: ni se spune că în vremea Cezarului August, care nu era altcineva decât Octavian Augustus. Și nu cred că este o pură întâmplare faptul că Sfântul Evanghelist Luca îl menționează pe Octavian Augustus, pentru că el era simbolul păcii romane, celebra «Pax Romana»...”

25.57 „Iisus Hristos este pâinea vieții, care se coboară din cer în casa pâinii și ni se dăruiește în Liturghie, prin împărtășanie: trupul și sângele. Este o primă semnificație, de natură teologică. Însuși Iisus se definește pe sine, în Evanghelia de la Ioan, ca fiind pâinea care s-a coborât din cer, ceea ce a scandalizat. Este unul dintre discursurile lui Iisus care i-a pus pe gânduri pe cei care l-au ascultat, inclusiv pe apostoli.”

33.59 „Orizontul acesta de așteptare este extraordinar de bine sintetizat și foarte bine surprins într-un text din slujba Crăciunului. Eu întotdeauna încerc să înțeleg semnificația sărbătorilor făcând apel permanent la slujba în sine a acelei sărbători, pentru că poate conferi niște semnificații la care chiar nu ne putem... Da, slujbele. Dacă-mi dați voie, mi-am notat aici un text care, de fapt, ne sintetizează cel mai bine conținutul acestui orizont de așteptare.”

41.27 „Este o creație. De ce este o creație? Tot slujbele ne ajută, în sensul că, în seara precedentă fiecărei mari sărbători, din punct de vedere liturgic, sunt lecturate mai multe pasaje din Vechiul Testament. Evident, în noaptea de Crăciun, în seara din ajun de Crăciun, sunt lecturate toate textele sau aproape toate textele care fac referire la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos...”